O gura de aer

"Vrei soare, soare iti dau" canta un refren la radio.
Dar departe de poezia lui creste un oras fara trecut si fara viitor.
Prezentul este singurul stapan si in nesabuinta lui creaza fara continuitate, distruge fara remuscari, merge inainte doar pentru ca timpul il impiedica sa stagneze.
Prezentul isi studiaza contemporanii si vrea sa fie ca ei, sa-i ajunga, sa-i intreaca. Astazi se compara cu Roma. Maine cu Budapesta.
Si-si tese destinul privind spre altii. Haotic. Ignorandu-si tezaurul, temandu-se de creatie, distrugand initiativa. Se grabeste si lasa totul inceput, pentru ca nu e timp decat de-o spoiala, decat de o mana de var care sa ascunda ranile vii ale cladirilor, care sa inchida gura strazilor.
Si ce ne ramane noua, cei ce ne miscam in alt ritm decat Prezentul? O picatura murdara, izvorata dintr-un aparat de aer conditionat, ce se scurge bolnava pe pavaj.