Priveam gainile din curte si admiram lejeritatea cu care isi scarpinau penele, scuipau cate un ganiat in mijlocul drumului, mancau daca le era foame, dormeau daca le era somn si m-am gandit daca noi, fiintele superioare, n-ar trebui sa studiem mai atent lingura lor de creier, care le ajuta sa traiasca, teoretic, la nivelul nostru.
E drept ca n-au masini, autostrazi si blocuri, dar nici nu par a le simti lipsa.
Asa am ajuns sa ma intreb daca nu cumva marea noastra "unealta", creierul, nu creeaza singura nevoi inexplicabile de genul: "vreau o bluza noua" si ne reprima nevoile firesti, cu diferite pretexte: "nu se cade", "se poarta fetele slabe", "asta e societatea", ca sa-si justifice intr-un fel existenta.
Caci in final cine are nevoie de un creier mare care face fix aceleasi lucruri pe care le face un creier de gaina?
Sa fie acesta raspunsul?...Sau suntem noi cei ce nu ne cunoastem unealta?
In definitiv avem o scuza buna... N-a venit cu manual de utilizare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu